Ea24dec4 3197 4cf0 B3f4 41b878db0ee3

Mindset: De la cine e sanatos sa ne luam sfaturile si exemplele?

Acum ca sunt in plin proces de transformare si linistire, am in sfarsit momentele de ragaz necesare conversatiei cu mine insami. In aceste momente se intampla sa mai constientizez cate un lucru interesant, si pentru ca prima mea dragoste a fost scrisul, voi impartasi cu voi lucruri care cred ca v-ar putea fi utile.

Ca doar nu imbatranesc degeaba, si am un bagaj destul de bogat care imi permite sa dau mai departe din intelepciunea acumulata.

Ma gandeam astazi, stand la povesti cu bunica mea, cam care au fost pasii urmati de mine de-a lungul timpului atunci cand am avut un scop bine definit si un țel de atins.

A fost o vreme cand, tinerica fiind si introverta de fel, aproape toti cei din jurul meu pareau sa se simta datori sa ma invete una-alta si sa imi demonstreze ca ei stiu mai bine.

Poate ca atitudinea mea de “mutulica”, insemnand ca gandeam mai mult decat vorbeam si cand cascam gura nu imi placea sa vorbesc mult si prost, i-a facut sa se simta indreptatiti sa imi dea lectii de viata fara ca eu sa le fi cerut vreodata.

De cand ma stiu am fost genul de persoana care invata facand, asa ca uneori am invatat lucrurile pe calea grea, abia dupa ce le-am simtit pe pielea mea, indiferent cat de toba as fi fost de teorie.

Ei, si privind eu inapoi zilele astea la multele capitole incheiate din viata mea, am ajuns la concluzia ca singurele sfaturi acceptate si singurele exemple urmate de-a lungul timpului au fost cele ale oamenilor ale caror vieti le admiram.
Lucrul asta s-a petrecut in mod inconstient. Nu a fost ceva ce mi-am propus, ceva ce mi-am setat in memorie cu subiect si predicat. A venit instinctiv, in primul rand din respect fata de mine si fata de viitorul meu.

Daca intalneam pe cineva ale carui trasaturi de caracter ajungeam sa le admir, “imprumutam” din principiile persoanei respective, daca o persoana avea succes intr-un anumit domeniu in care eu m-as fi vazut activand, ii urmam sfaturile si ii calcam pe urme. Daca cineva avea un partener de viata cu care se intelegea foarte bine, “furam” putin din experienta lor de viata, cautam sa aflu care sunt secretele unui cuplu longeviv, si speram ca la un moment dat sa am cu cine sa pun toate acele mici ponturi in practica pentru a obtine un parteneriat de lunga durata.

Modul asta de invatare functioneaza si invers. Vezi o persoana care reprezinta opusul a ceea ce tu iti doresti sa fii, il iei drept etalon de exemplu negativ, si cauti sa fii opusul a ceea ce stii ca nu iti place sa vezi in altii.
Un soi de psihologie inversa cu tine insuti.

Acestea fiind spuse, inainte sa accept un sfat din partea cuiva, imi pun o serie de intrebari.

1. Merita aceasta persoana atentia mea?
2. Am solicitat sau am facut ceva prin care am lasat de inteles ca as avea nevoie de sfaturile acestei persoane?
3. Are aceasta persoana viata sau rezultatele la care eu vreau sa ajung?

Ideal ar fi ca raspunsurile la aceste intrebari sa fie in unanimitate “Da”.
In caz contrar, nu e nimic mai anapoda decat sa primesti sfaturi de la un bagator de seama care da sfaturi nesolicitate pe motiv ca stie mai bine, si care eventual e un dezastru capital pentru ca nu este in stare sa isi urmeze propriile sfaturi, dar face pe interesantul dand lectii de viata altora.

Din aceste motive am ales de foarte multe ori sa imi urmez instinctele, si sa imi creez viata dupa propriile mele principii, fara sa plec urechea in stanga si in dreapta la indivizi care credeau ca stiu mai bine.
Asa ca acum sunt foarte selectiva.
Nu iau sfaturi de diete de la nutritionisti obezi, nu iau sfaturi in business de la antreprenori cu o cifra de afaceri mai mica decat a mea, nu iau sfaturi de marketing de la oameni fara rezultate sau care au creat comunitati mai mici decat a mea, nu iau sfaturi in dragoste si viata de cuplu de la unii care schimba partenerii mai des ca mine sosetele, si nu iau sfaturi de crestere a copiilor de la unii care inca mai cred ca bataia e rupta din Rai.

Tu de la cine iti iei sfaturile?

Lasă un răspuns